scriti baieti, numa scriti…
cam asa suna in capul meu in ultima vreme. actul scriiturii s-a perimat in necesitatea de a umple pagini. ma trezesc noaptea cu vreo idee traznita pe care as pune-o cu drag in pagina dar nu am timp ca trebuie s adorm pentru a crea de la ora 9 la ora 5. Si pentru ce? ma intreb de cele mai multe ori… raspunsul imi vine de la vreun nene care ma suna sa imi ceara vreo informatie si atunci inteleg ca cineva a pierdut vremea cu randurile mele. satisfactie de moment, efemera ca si mine, dar care ma impinge sa mai fac un pas.
PS ma innebuneste acest minunat weblog care imi cere ))))