rusoaica

hai sa vedem noul mall. si toti bucurestenii au plec intr-acolo. la vreo saptamana de mutare generala am plecat si eu ca ma ingrozea faptul ca eram singura din turma ramasa in urma. Did, vii? Sigur! si plecam noi impreuna. parcam… greu, cu claxoane si asteptat la cozi. nu mai mergem la niciun magazin ci direct la o cafea ca suntem prea obosite. aprindem repede cate o tigara sa simtim ca traim! cafeaua e buna si scumpa. dar face, ca e in noul mall. una care a adormit in solar se asaza la masa de alturi. o insoteste unul atat de urat ca ma mir cati bani trebuie sa aiba saracul. barbatii sunt cei mai fericiti: oricat ar fi de urati sau snobi sau prosti ii iubeste cineva. om fi atat de disperate ca sunt mai putini si iubim orice?

toata lumea din jurul nostru arajata si cocheta fumeaza cu un aer interesat. or fi fericite fetele astea? habar nu am. o fi greu sa stai si toata ziua la spa si apoi sa umbli prin magazine, plus ca si cautarea sponsorului nu e o treaba usoara.

lasa ca si eu am fost aseara la spa? da, unde? acasa, m-am dat cu unt de corp ) da, a ajuns datul cu crema ca un fel de spa. eu mi-am pus si masca. lol! ce nebune suntem.

hai acasa ca m-am saturat de atata shoping! radem amandoua si plecam in parcare unde gasim cu greu masina pentru ca nu ne-a dat prin cap sa retinem numarul si randul.

si cica e criza. se deschid malluri unde lumea se calca in picioare… criza a fost dintotdeauna dar doar pentru unii. pentru cei care habar nu au ce e ala mall, cat costa o crema lancome sau un parfum givenchy. pentru restul se cladesc circuri si retete de suuces pentru a scapa de criza!

abia a inceput. incerc sa-mi regasesc micile placeri pierdute in doi ani de furtuni. interioare, bine ca s-au oprit. statul pe blog ca modalitate de regasire poate da rezultat sau e doar ultima etapa a procesului. oricum nu mai conteaza. ma bucur ca mi-am regasit greata de toate. sunt iarasi eu. scarba de dimineata de care scap abia cand trantesc portiera la masina ca am ajuns acolo unde as fi vrut sa fiu toata ziua.

scurtul moment de plangere de mila intrerupt de un telefon de mult prea departe parca – spatial si temporal: m-am indragostit. uau, ai inviat, ma bucur. indragostitul ca intoarcere la viata e doar un alt mod de a te regasi? eu recurg la greata. nu-mi amintesc niciun rand din romanul cu acelasi nume. doar senzatia si discutiile de dupa. in schimb mi-a ramas clar intiparit Marginea. un roman de exceptie. ca si Cronica de familie.

mi se pare ca am lasat prea mult timp sa treaca pentru a refi eu. imi confirm ca acea coloana a infinitului e perfect plauzibila. la mine e o data la 10 ani intoarcerea.

nu privi inapoi cu manie, ci doar cu resemnare. e mai simplu. nu te intreba de ce nu a fost sa fie. e mult prea dureros si sterp. si eu ce fac acum? mult prea singura mereu desi nu ar trebui sa fiu astfel. viata pe care am dat-o la o parte pentru ca nu mai puteam asa mi se intoarce acum ca un repros: e ceea ce ai cautat? nici pe departe. fericirea mea intr-un colt in care ajung atat de rar si de greu. dezgustul si scarba de a fi. cautarea zadarnica. drumul intrerupt pentru ca nu stiaialtfel cum.

in urma cu decenii parca am stat ghemuita in ploaie pe o strada plangand ca mi se destrama visul: nu si tu. nu fi las si tu. nu am nevoie de maturizari si nici sa inteleg de ce lumea e stramba si restricitva. lasa-ma sa zbor. si zgomotul rece de lama de otel care iti taie aripile. gustul metalic din gura de care scapi atat de greu. caderea. cotidianul. scarba. si iar m-am intors acolo. e doar un punct superior din aceeasi coloana.

e doar toamna si vine iarna.