rusoaica

tot zic ca vreau sa fug… ca nu mai vreau sa stiu… ca plec.

nu plec – stau pana cand o sa intelegi ca-s cea mai buna… ca eu si doar eu!!! si de fapt nu conteaza nici macar asta. conteaza numai ce fac si ce vreau!!!

asa ca – e naspa? lasa ca arat eu ca poate fi si bine! I will be za best of… vedeti voi soricarilor!!!

fug, dar ma intorc ceea ce inseamna ca nu vreau chiar atat de mult fuga asta! asa ca pana una alta, o sa fac exact ce-mi tuna!!!

da, eu cu Arghezi si cu Blaga… am un crez artistic )))

PS candva ma reapuc de scris – ca numai tampenii insir de la o vreme. e si rusine ca mai citeste cate cineva tampeniile astea.

Scuze celor care inca mai deschid pagina asta!

o, da, si inca repede. fara sa ma uit inapoi, cu parul in vant asa ca o hipioata ce as putea fi!

sa las tu, el, ei… sa nu mai stiu – sa nu mai conteze. sa fiu doar eu cu el!

iar restul – la ghena.

da… sunt Blaga care vrea trup de la munti – eu doar de la vant! mi-as intinde aripile si as matura tot!

 

Printre altele – am cunoscut un om super fain – il stiti multi dintre voi (nu va zic – il tin doar pentru mine… era ciudat ca se uitau toti dupa noi… eram vedeta – Rus, revino-ti ca nu mai ai 15 ani)… mda… mai sunt si din astia. credeam ca s-au terminat toti cand te-am cunoscut pe toi. dar nope, se egzista  – altfel, dar frumos. o sa…

tusesc. ma trezesc noaptea ca il visez pe diavol. incredibil la ora 3, care cica e ora lui. ma trezesc transpirata. intind mana – nu e nimeni. am uitat.

lumea ma intreaba de ce nu mai scriu. o, dar scriu. doar ca nu aici. o fac in fiecare zi. deja mi-e secata mana cand ajung acasa. o saq o fac si pe asta bine candva. stiu sigur.

in rest… ploua si eu ma gandesc la nimic.

astazi intrebare: ce faci? nimic! gandeste? dar de ce?

gata… plec… ma intorc in X zile

borasc… mi se intorc matzele pe dos cand merg la masa si au pus aia numa’ inimioare rosii atarnande!!! adica nu pot sa-mi mananc varza calita cu costitza afumata – ca doar sunt o delicata – ca ma ia pe sira spinarii de atata iubire!!! si cand vad toate corporatistele, saracele, ca manaca numa un piept de pui la gratar si o portocala si tot au curu cat canapeaua… nah, adica Dumnezeu nu e tigan.

adica da, asa e! trebuie sa iubim! si daca nu ne iubeste si el/ea… ca iubeste pe alta, poate ne iubeste totusi cineva si uite asa facem un lant al iubirii doar ca nereciproce. ceea ce se si intampla.

acum partea naspa e ca pe 14 februarie chiar as avea chef de iesit la restaurant dar nu am loc niciodata. oricum de altceva nu am chef – macar sa mananc!!! mama, cat le invidiez pe alea care de stres mananca! eu de stres ma usuc. azi am cu inca 500 de grame mai putin. azi iar mi s-a spus: vai, dar pari si mai slaba imbracata asa! deja ma streseaza asta!!! dar si ca par mult mai tanara. ceea ce va dorim si dumneavoastra!

ma rog, deci nu mai pot cu inimioare, cu idei de cadouri, cu idei ce sa fac de ziua indragostitilor care nu mi s-a adresat niciodata ca mereu in preajma ei ba ma desparteam de fo unu, ba ma insela altu – ceea ce nu va dorim – si numai chef de iubire nu am. vreau sa ma lase in pace. nu o sa cumpar nici inimioare rosii, nici stripteuza la bara alimentata la USB si nici nimic altceva. Atunci voi primi eu cadouri!!! si cel mai important pentru mine e ca in acest an chiar o sa ma trezesc cu iubirea in fata mea!!!

noapte buna!

 

 

 

Daca a meritat sau nu efortul… da, din plin.

Multumesc inca o data celor cu suflet cald.

m-am gandit eu cam cat de mult conteaza? absolut deloc. a pierit. s-a dus pe jumatate. a ramas partea de final care nici nu mai doare. e ca un ceai la sticla pe care ar trebui sa il bei rece dar el s-a incalzit de la stat in masina.

conversatii de salon.

vine primavara. parca as fi indragostita cand ma invaluie soarele. ies tot mai des la tigara. nu conteaza cu cine. sa stau ca buburuza la soare.

azi s-au deschis si usile.

astazi nu a mai contat.

maine va conta si mai putin

muzica buna in masina, in drumul spre casa.

colega care imi povvesteste despre barbati.

cealalta colega care tace. sunteti simpatice. oi fi.

telefonul.

ce faci de 3 ori. macar asa sa mi se para ca sunt acolo – c aparticip la viata care conteaza cel mai mult pentru mine.

tampla rece intinsa in palma.

eu tac. tu imi povestesti. e atat de departe totul. aseara era sfarsitul lumii in capul meu. azi e doar o alta zi.

simt ca traiesc in pusee.

azi rad… maine imi pun masca impenetrabila.

oamenii te plac atata timp cat esti cum viseaza ei.

maine aceeasi masca. de parca ar mai conta. s-a rupt. s-a frant. ai rupt. ai frant. am rupt. am frant. cine dracu mai stie?

Eu chiar sunt muierea tipica. Bocesc pentru orice. Asa ma sensibilizez ca dau imediat la soricei. Dar numai in particular ca in rest iti sar la gat daca imi calci sentimentul sensibilos.

Azi ma luase pisatul ochilor intr-un moemnt in care chiar trebuia sa ma abtin. Bine mai zice Perm: da’ esti prost? Bine ca mi-am dat seama la timp.

Apoi ma suna C si imi spune ca a fost la copii si ca a inotat in noroaie pana acolo si ca s-au bucurat – dar despre asta scriu cand am si poze. Hai ca iar pot sa plang – si da-i, si lupta… cu lacrimile. Pe care le-am baut. Adica atunci am realizat eu ca lumea e nedreapta, ca unii n-au dupa ce bea apa sau nu au avut ceva doar a lor toata viata. Nu? E un bun motiv de plans.

Mda, cred ca e de la astenie. Fara vitamine si calciu o iau razna. Si inainte nu eram chiar asa. Adica mai aveam ceva demnitate, un rest acolo. Sau nu, lasa – e mai bine sa plang – ca cica imi curat ochii si mai nu stiu ce alte rahaturi mi se intampla – toate pozitive. Plus ca un citat celebru zicea ca o femeie care a uitat sa planga nu mai e femeie! lasa, ca autocompatimirea imi iese cel mai bine ))

 

A, am revazut aseara omul cu masca de fier… si o singura chestie mi-a placut de acolo. D’Artagnan catre rege: Eu cred in iubirea pentru o femeie care dureaza toata viata, iubire care te poate face mai bun

da, ce pumos… asa, ca-n filme!!!

Cam la asta ma gandesc cand il vad pe E. Astazi m-a ajutat sa schimb cauciucul ca nu stiu cum dracu fac ca imi tot distrug rotile. (daca fac greseli, scuze, dar mi-s ochii rosii de la cat stau cu ei in calculator)

Nah, m-am grabit ca se ducea pravalia de rapa daca am intarziat eu. Nu s-a dus. Ce minune. Nu ma asteptam. Si am luat-o si pe linia de tramvai ceea ce nu a fost prea inspirat din partea mea. Cand am parcat prin noroaie si movile de nisip am vazut ca roata dreapta fata e pe janta – si numai acum doua saptamani am schimbat-o. Lasa ca eu am bani si trebuie sa mearga si afacerile astora de la vulcanizare. Ce parca o criza m-a facut pe mine? Of, ca mi s-a luat numai cand aud cuvandtul criza – eu fac criza, tu faci crize deja, suntem in criza, scriem despre criza, iubim in criza.

Bine sa revin la ce voiam sa spun. Asa e cu E. Ca un cantec de leagan… imi aminteste de copilarie. Si cand il vad la birou cand ajung am sentimentul ca va bine. Azi dadea saracu la cric si eu l-am sters de transpiratie pe frunte, apoi i-am suflecat manecile de la camasa ca sa nu se murdareasca… si senin s-a uitat la mine: Ce femeie calda esti… De ce? Pentru ca mereu ai grija de cei din jur. Zbang! Asa face mereu… Cand ma astept mai putin imi spune ceva atat de frumos ca nu mai am replica. Mi-am aprins repede o tigara ca sa fac ceva cu mainile.

Partea nasoala e ca imi trebuie cauciucuri noi. Si e vreo 4 milioane unul. Da, dar eu am bani – asa cred toti. Unul m-a intrebat daca telefonul meu e vertu (nici nu stiu cum se scrie si nici nu ma intereseaza). Am ras cu lacrimi – la ce display zgariat cu cheia de la masina am… si cum l-am trantit de pereti cand marele el ma enerva… numai a vertu nu arata.

 

PS M-am gandit sa mai scriu cate ceva. Cica era un blog fain. Bine, Caesar, daca spui tu! Asa o fi? Habar nu mai am. Stiu doar ca la 5,30 iar suna alarma. Asta mi-e foarte clar. A, si ca nu o sa suni. Dar asta e alta poveste si nu vreau sa dezvolt ca cica Rusoaica ar suferi din dragoste si e rusine. Numai fetele mari au voie. Astea batrane sa faca ciorba si sa calce camasile. Oricum eu pentru asta m-am nascut – sunt constienta.

Dar eu nu sufar. Sunt prea superba ca sa fac asa ceva. Eu meditez la ce e bine si la ce e rau… la cat mi-a venit intretinerea si la cum sa fac un sex oral de calitate superioara ))

Gata, am aberat suficient si pentru aceasta seara.

Am deschis blogul ca sa ii anunt pe cei care au contribuit la strangerea de bani si de diferite articole… ca in sfarsit maine trimit catre ei ce am adunat.

Vreau sa ii multumesc lui Evergreen care m-a ajutat… Lollitei, lui M care mi-a trimis bani cu rugamintea ca nu cumva sa ii spun numele – ea e una dintre cei carora weblog le-a facut mult rau -, cred ca lui 9 vieti… lui Tuvios, lui Raynoasa care va avea un copil superb Pe restul care mi-au pus bani in cont si nu le-am aflat numele ii rog sa ma ierte… dar pot spune la comentarii.

 

Eu m-ama apucat de toata povestea asta pentru ca m-a impresionat Denisa "ca ea nu a avut niciodata papuci". Am reusit sa ii iau papuci si hainute colorate. Sper sa le poarte sanatoasa. O sa ii mai trimit dulciuri si fructe… restul nu are rost sa insir aici. Sper ca macar pentru o zi Denisa sa fie fericita. As fi vrut sa merg eu, dar serviciul nu-mi permite. O sa merg poate la vara… sper cel putin. Robotul de mine nu-si permite luxul sa mai viseze la ce va face la vara.

 

PS va rog nu-mi asociati alte bloguri… am facut un altul in care voiam sa scriu cum s-a terminat povestea asta… dar l-am sters pentru ca am realizat ca lumea a trimis Rusoaicei bani si nu altcuiva (dar, cred ca in spatiul virtual cica putem fi ce vrem, cum vrem si cine vrem, sau nici asta nu ne mai ramane?)… Nu am scris nimic pe acolo, dar poate o sa ma apuc candva… In rest, cred ca nu prea o sa mai pun povesti aici – prea multa lume din spatiul asta virtual se invartea in jurul meu si eu habar nu aveam… iar sa ma apuc sa il injur pe unul ca sa aflu a doua zi ca e colegul de la biroul din Cluj sau Iasi… e cam aiurea.

Oricum, partea frumoasa e ca am reusit sa adun ceva pentru ei – nu mult, dar e ceva. Astfel mai pot crede si eu ca lumea e buna uneori si ca merita sa te trezesti dimineata.

Pozele le voi pune duminica cred, dupa ce se intoarce C de prin bejenie.

Salutari la lume