rusoaica

Deceptii, sperante, dezamagiri, iubiri, visuri/vise, am realizat ca nu-si mai rostul. Scopul vietii mele era altul – incriptat pana acum, am reusit in sfarsit sa-i gasesc cheia: Ogica, amantul cu o mie de femei, pe care a pus mana Crina. Asta ca nu m-a cunoscut pe mine. Dar am un plan bine pus la punct pentru a face ca carma sa ne adune la un loc.

Pasul 1

Cumpar bilet la loto

Pasul 2

Cer consultanta de specialitate intru completarea optima a biletului – forurile superioare imi vor da numarul lui de telefon

Pasul 3

Sun

Pasul 4

Il intreb daca e adevarat ca Crina e aleasa inimii lui

Pasul 4

El inchide

Pasul 5

Il sun din nou si ii spun de biletul la loto – moment in care i-am captat atentia

Pasul 5

Ne intalnim la o cola in parcul Cismigiu la sahisti – acolo imi voi etala nururile si farmeciurile care il vor da gata

Pasul 6

Ma cere de nevasta si fujim in lume cu tramvaiul 41

Daca nu mai scriu in blog, sa va bucurati pentru mine – voi fi fericita: sex de calitate (1000 de femei nu-i putin lucru – stiu unii care si cu fo suta – zic ei – se descurca de minune), hai laif, petreceri si aparitii tv.

Va rog sa platiti vreo doua acatiste si vreo trei pomelnice intru reusita mea – ca nah, banul ii ochiul dracului si nu vreau ca cad intru totul in pacat.

Sa ne auzim de bine si sa va spun povesti din buduoarul lui Ogica.

Horoscopul acesta a aparut in revista Avantaje si apartine Mihaelei Dicu, pe al carei site puteti intra pentru mai multe detalii/; http://www.polirom.ro/catalog/autori/dicu-mihaela/.

O zi minunataaaa va doresc

 

Berbec (21.03-20.04)
Planeta dominantă: Marte, planeta încăpăţănării şi încăierărilor.
Animalul sacru: bărzăunul
Personalitate: Berbecul guvernează capul, drept pentru care Berbecii sunt experţi în a se arunca cu capul înainte, a face doar ce-i taie capul şi a da cu capul de pragul de sus. Sunt foarte siguri pe ei în tot ce fac, chiar şi când fac cele mai monumentale prostii. Plini de energie şi iniţiativă, sunt atât de grăbiţi şi de ocupaţi, încât nu au timp să gândească. Cu toate astea, în înţelepciunea lor nemărginită, ştiu întotdeauna ce e mai bine pentru ceilalţi. Nimeni n-are voie să-i contrazică, în timp ce ei îşi păstrează dreptul inalienabil de a contrazice pe toată lumea. Specialitatea lor este viteza, din care cauză au mereu fel de fel de vânătăi, arsuri sau tăieturi şi sunt clienţi fideli ai service-urilor şi asigurărilor auto. Cea mai mare afacere a vieţii lor este sexul, pe care-l practică numai din dragoste, chiar dacă dragostea respectivă nu durează decât o zi.
Meseria potrivită: director, pompier, instructor de sex, bungeejumper, spărgător de bănci.
Pizza magică: Diavolo.
Medicamentul norocos: energizantele
 
 
Taur (21.04-21.05)
Planeta dominantă: Venus, planeta trăndăviei şi a lascivitătii,
Animalul sacru: vaca indiană
Personalitate: Taurul e recunoscut pentru stabilitate şi perseverenţă, de fapt două modalităţi de exprimare a lipsei de imaginaţie. Universul lui se mărgineşte la ce poate să vadă, să guste sau să pipăie. Noţiunile complexe îl tulbură profund, iar îndărătnicia lui n-are semăn – dacă a apucat într-o direcţie, aşa o ţine. O schimbare de macaz ar implica un efort fizic şi intelectual prea mare pentru lenea lui. În ciuda obtuzităţii, dă însă dovadă de o aprigă viclenie atunci când îşi apără pielea sau vrea să obţină ceva. E maestru în a scoate castanele din foc cu mâna altuia. Dincolo de falnica-i robusteţe, Taurul ascunde o abominabilă laşitate.
Meseria potrivită: contabil, lăutar, coafeză, manechin, pom-star,degustător de maioneză.
Pizza magică: Rusticana
Medicamentul norocos: întăritoarele (sexuale)
 
 
Gemeni (22.05-21.06)
Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi nevricalelor.
Animalul sacru: papagalul
Personalitate: Gemenii sunt isteţi şi foarte adaptabili, cu alte cuvinte nişte oportunişti lipsiţi de scrupule. Stăpânesc perfect arta comunicării şi pot să te mintă în faţă fără să clipească. Sunt drăgălăşenia întruchipată când vor să obţină ceva şi de-a dreptul sadici când au chef să se joace cu nervii altora. Sprinteni şi îndemânatici, dispar când ţi-e lumea mai dragă şi pot face nevăzute diverse obiecte care li se par interesante. Îşi scot din minţi şefii şi consorţii, dar nici unii nu-i dau afară, din cauză că se pricep să le spună bancuri. În dragoste, sunt deschişi tuturor posibilităţilor şi ar fi primii care ar subscrie la legalizarea poligamiei. Cu toate astea, în clipele romantice au tendinţa de a-şi exprima pasiunea uitându-se pe pereţi.
Meseria potrivită: agent de vânzări, scamator, chelner, escroc.
Pizza magică: Calzone.
Medicamentul norocos: gargara.
 
 
Rac (22.06-22.07)
Planeta dominantă: Luna, astrul toanelor şi născocirilor.
Animalul sacru: lipitoarea
Personalitate: Racul este un profitor nesătul, al cărui unic scop în viaţă e să care în bârlog tot ce-i pică în mână. Este mai zgârcit şi mai apucător decât tot neamul hărciogilor la un loc. Se spune că ar fi diplomat, dar în realitate manipulează pe toată lumea ca să-şi rezolve interesele. Zâmbeşte graţios, înşiră verzi şi uscate şi joacă tot timpul teatru, fiind foarte popular printre cei gură-cască şi slabi de minte. Are mania de a coopta tot soiul de rataţi pe care îi psihanalizează sau îi îndoctrinează cu predici filozofice ori cuvântări patriotice. Îşi iubeşte casa, dar nu este lipit de ea. Ros de morbul vagabondajului, dispare periodic pentru diverse intervale de timp. Din nefericire, se întoarce mereu înapoi … În dragoste este adeptul romantismului siropos şi leşinat. Asta, la început, căci mai devreme sau mai târziu va scoate la bătaie un nimicitor arsenal de tocare măruntă a nervilor: toane, nazuri, îmbufnări, bombăneli, bănuieli, accese masochiste şi şantaje sentimentale.
Meseria potrivită: politician sau afacerist interlop (la alegere), poet, cămătar, pitic de grădină.
Pizza magică: Quattro formaggi.
Medicamentul norocos: alcoolul
 
 
Leu (23.07-22.08)
Planeta dominantă: Soarele, astrul egoismului şi îngâmfării.
Animalul sacru: pupăza
Personalitate: Leul este un lider înnăscut şi, ca toţi liderii, se înalţă strivindu-i pe cei cu mai mult bun-simţ decât el. Subordonaţii îi acordă respectul cuvenit, dar I-ar strânge de gât cu maximă plăcere. Ambiţie! ca nimeni altul. consideră că a atins poziţia cuvenită doar atunci cân nu mai are vreun loc alb pe cartea de vizită. Se iubeşte atât de mult pe sine încât îşi pupă oglinda de câte ori se crede singur. Este aşa de obsedat de onoruri că, dacă primeşte o cupă la campionatul de şotron, e în stare să umble cu ea atârnată la gât, să vadă lumea cât de grozav este. Atrage atenţia în orice adunare: fie este cel mai înzorzonat personaj, fie aruncă cu banii în toate părţile, fie poartă o armă. Pozează tot timpul, doarme pe stânga fiindcă profilul drept îl avantajează mai mult şi arată cu degetul mijlociu ca să-şi expună mai bine diamantul de multe carate. În dragoste, este la fel de înflăcărat ca un furnal şi la fel de discret o trompetă cu amplificator.
Meseria potrivită: împărat, şef de bloc, portar de hotel, dresor, hingher
Pizza magică: Quattro stagioni.
Medicamentul norocos: toxina botulinică.
 
 
Fecioară (23.08-22.09)
Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi a isteriilor.
Animalul sacru: ciocănitoarea
Personalitate: Zodiacele critică spiritul critic al fecioarei, punând-o astfel într-o situaţie critică. Cum, pe deasupra, fecioara mai e şi metodica punctuală şi perfecţionistă, sfârşesc prin a-i scoate pe toţi din pepeni. Obsedată de igienă, detalii şi clasificări, este capabilă să caute bacteriile cu lupa, să frece duşumelele periuţa sau să pună rufele în maşina de spălat nu doar pe culori, ci şi ordine crescătoare şi alfabetică. Miroase enervant de curat, ceea ce leagă spiritual de cânii şi pisicile din cartier. Fecioara este o fană a listelor, tabelelor şi regulamentelor pe punele subpuncte, care, în loc să-i simplifice, îi încâlcesc teribil existenţa. Scurt, orice fecioară veritabilă este: 1. mereu ocupată cu o mie de nimicuri sau să-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala. 2. tipicară; 3. ipohondră: 4.cicălitoare: 5. cărpănoasă: 6. maniacă: 7. absolut necesară (din păcate). În dragoste, are căldura unei frapiere şi fantezia unui birocrat.
Meseria potrivită: analist politic, CTC-ist, agent de dezinsecţie, sora medicală (sau frate).
Pizza magică: funghi.
Medicamentul norocos: toate, fără excepţie
 
 
Balantă (23.09-22.10)
Planeta dominantă: Venus, planeta trândăviei şi lascivităţii.
Animalul sacru: bibilica
Personalitate: Balanţa are certe înclinaţii intelectuale, utile în studiul aprofundat al programului tv, şi un înalt simţ artistic, reflectat în flerul cu care-şi asortează pantofii cu lenjeria. Plină de graţie şi eleganţă, umblă cu nasul pe sus, strâmbând suveran din el la orice încălcare a etichetei. Se zice că adoră confortul şi armonia, ceea ce în traducere liberă înseamnă că este leneşă şi n-are principii ferme. Despre Balanţă se mai spune că este o bună colaboratoare şi sfătuitoare: în orice problemă, expune câteva zeci de soluţii, ca apoi să-l lase pe celălalt să decidă. Cât despre vestitul ei echilibru, cel mai în măsură să comenteze ar fi psihiatrul care o tratează. În lipsa lui, se acceptă şi mărturiile apropiaţilor, adânc îngrijoraţi de viteza cu care-şi schimbă părerile şi de costurile mărite ale dulciurilor pe care le înghite atunci când e deprimată. Cel mai de seamă lucru din viaţa ei este dragostea, subiect bogat în detalii picante, prea indecente ca să poată fi relatate.
Meseria potrivită: agent matrimonial, arbitru, escortă, gigolo, tester de hamace, rentier.
Pizza magică: Capricciosa.
Medicamentul norocos: gelul anticelulitic.
 
 
Scorpion (23.10-21.11)
Planeta dominantă: Pluto, planeta obsesiilor şi paranoiei.
Animalul sacru: vipera
Personalitate: Scorpionul are foarte mult magnetism personal: atrage cuiele ruginite, cutiile de conservă, dramele şi ghinioanele. Are emoţii intense, idei fixe şi puterea de a deochea. Este atât de încordat, încât dă impresia că suferă, iar încordarea lui face să se defecteze obiectele din jur. Chiar şi cei apropiaţi sunt profund afectaţi, de unde şi bafta pe care o are la moşteniri. Ştie ce vrea, dar caută să obţină totul pe căi ocolite. E genul care mai bine îşi otrăveşte duşmanul decât să-i dea un pumn în nas. Paranoic, vede peste tot pericole, intrigi şi conspiraţii. Asta nu-l împiedică să umble cu fitile şi să-i manipuleze pe ceilalţi. Îi consideră prieteni doar pe cei de care se poate folosi, iar prietenii n-au încredere în el, fiindcă ştiu că n-are mamă, tată sau scrupule, şi atacă subversiv, sub centură. În dragoste, este un obsedat sexual frustrat, gelos şi posesiv, care-şi scoate din minţi perechea cu bănuielile şi cu gusturile lui anormale.
Meseria potrivită: detectiv, medic legist, pândar, scafandru, vânător de fantome.
Pizza magică: Siciliana.
Medicamentul norocos: extractul de mătrăgună.
 
 
Săgetător (22.11-21.12)
Planeta dominantă: Jupiter, planeta exceselor şi a glumelor proaste.
Animalul sacru: grangurul
Personalitate: Săgetătorul este un inconştient optimist, a cărui specialitate este datul cu bâta în baltă: scoate perle după perle cu un aer de savant atotştiutor, face glume proaste şi râde fără rost. Este un snob care-şi poartă hainele cu etichetele pe-afară şi se laudă cu vedetele de teleshopping pe care le frecventează. Promite marea cu sarea, dar când trebuie să-şi ţină promisiunile este lovit de amnezie. Adoră maşinile, pe care le conduce cu plăcere şi cu mare viteză, în cei mai falnici pomi de pe marginea drumului. fiindcă se crede cel mai tare, se bagă în bucluc şi trece razant pe lângă dezastre. Scapă însă cu bine, căci beneficiază de clauza berzei chioare, care i-a fost acordată pentru a nu rămâne zodia cuI doar cu 11 zodii. Când se îndrăgosteşte, iubeşte cu foc, din toată inima.. Problema e că, având o inimă foarte mare, alesul sau aleasa se poate trezi într-un ventricul teribil de aglomerat.
Meseria potrivită: parlamentar, sociolog, pocherist, paraşutist, turist.
Pizza magică: Hawaiana.
Medicamentul norocos: laxativele.
 
 
Capricorn (22.12-20.01)
Planeta dominantă: Saturn, planeta parvenirii şi anchilozării.
Animalul sacru: catârul
Personalitate: Capricornul e un parvenit planificat, care se chinuie să ajungă în moţul ierarhiei şi-şi urmăreşte interesele cu îndârjire de buldog. Perseverenţa cu care merge pe drumul stabilit arată că de fapt nu are alternative sau alte bucurii în viaţă. Încăpăţânarea lui este monumentală – mai mare ca a Berbecului şi a Taurului, care sunt, totuşi, nişte vietăţi relativ normale. Şi la capitolul rezistenţă stă bine – în cazul unui cataclism planetar s-ar număra printre puţinii supravieţuitori, alături de şobolani şi insecte. Grozav de suspicios şi sigur că nimeni nu e mai competent ca el, n-are somn dacă nu controlează totul. Deţine un stoc impresionant de temeri şi complexe pe care, fiind foarte orgolios, face eforturi să şi le mascheze. De aici, o permanentă încordare, care-i dă aerul cuiva care a înghiţit o coadă de cazma … fiind din cale-afară de plictisitor, îşi găseşte greu o pereche care să-l suporte. Singurul care îl tolerează este alt Capricorn.
Meseria potrivită: în asigurări, IT, liftier, călugăr, paznic.
Pizza magică: Margherita
Medicament norocos: antidepresivele.
 
 
Vărsător (21.01-19.02)
Planeta dominantă: Uranus, planeta convulsiilor şi ciudăţeniilor.
Animalul sacru: ornitorincul
Personalitate: Vărsătorii sunt cele mai ciudate fiinţe de pe Terra, ceea ce explică frecvenţa mărită cu care sunt răpiţi de marţieni. Nu se ştie totuşi dacă aceştia îi selectează doar pentru a le studia anomaliile sau fiindcă îi consideră o specie înrudită. Oricum, este ceva în neregulă cu ei, deoarece au idei stranii, reacţii imprevizibile şi fac totul pe dos faţă de restul omenirii. Se spune că sunt deschişi la nou, le place să experimenteze şi au o fire independentă. Asta înseamnă că dau banii pe prostii de care n-a mai auzit nimeni, adera la cele mai fistichii diete sau curente religioase şi îi doare în cot de părerea celorlalţi. În plus, sunt deosebit de agitaţi, ceea ce nu este bine, căci excesul de energie le permite să-şi pună în practică proiectele utopice şi iniţiativele anarhiste. Prietenii îi suportă maximum două ore, iar rudele lor migrează în alte cartiere. Cât despre dragoste, Vărsătorilor nu le este prea clar ce înseamnă … !
Meseria potrivită: futurolog, revoluţionar, guru, vânzător de gogoşi.
Pizza magică: Napoletana.
Medicamentul norocos: sedativele.
 
 
Pesti (20.02-20.03)
Planeta dominantă: Neptun, planeta confuziei şi dependenţelor.
Animalul sacru: balena
Personalitate: Peştii sunt nişte vieţuitoare blânde şi buimace, care cred tot ce le îndrugă primul venit. În capul lor este un talmeş-balmeş de impresii şi intuiţii, ce face imposibilă o activitate neuronală decentă. Fiind incapabili să emită vreun argument logic, au devenit la rândul lor experţi în abureală şi îmbrobodire. Se spune că sunt creativi şi talentaţi, ceea ce înseamnă că producţiile lor îi turmentează atât de tare pe ceilalţi, încât le anihilează puterea de discernământ.. Foarte sociabili din fire, se înţeleg de minune cu animalele, handicapaţii, delincvenţii şi spiriduşii de casă. Misterele şi  superstiţiile exercită asupra lor o mare fascinaţie: admira grozav iscusinţa cu care îşi apără intimitatea monstrul din Loch Ness, iar când nu le place vremea de-afară îşi îmbracă plini de încredere hainele pe dos. Dar marca lor distinctivă este enorma capacitate de a iubi. Peştii se îndrăgostesc total şi iremediabil de cine nu trebuie, când nu trebuie sau … de câte persoane nu trebuie!
Meseria potrivită: veterinar, fotograf. curăţitor de piscine, hipiot, medium, traficant.
Pizza magică: Tonno.
Medicamentul norocos: Untura de peşte. 

 

 Am scos totul din dulap… am aruncat pe jos toate rufele de car em-am saturat deja, in speranta ca vazute astfel mi-or face cu ochiul sa le mai port o vreme.

Cu ocazia asta am scos si uitate povesti care se agata de mine sa nu le las uitarii. Mda, bluza asta am purtat-o cand m-ai luat prima data de mana si ti-ai impletit degetele cu ale mele. Fusta asta am purtat-o in seara aia cand mi-am multumit pentru cochetaria de a purta ciorap cu banda, chiar daca era toamna si ploua ingrozitor. Esarfa asta ti-a strans mana cand te-ai taiat in sticla aia blestemata ce nu voia sa isi arunce dopul.

Fularul asta nu-i al meu, e imprumutat de la o prietena, dar mi-a tinut de cald o vreme – prea lunga vremea asta in care te-ai indepartat incet. Poate isi va aminti cate ne legau – acum mi-a ramas doar blestematul de fular sa-mi lege gura.

Tricoul tau prea larg pentru mine inca nu l-am aruncat. Ma gandesc s-o fac acum – si asa e prea ros de ani si amintiri. Dar parca nu pot inca: il impaturesc frumos dupa ce-l calc si-l pun la loc printre amintiri.

Ce mare e pulovarul asta si totusi candva abia ma incapea… acum ar putea sa-mi fie rochie. Il strang zambit si-l pun la locul lui printre amintirile frumoase.

Da, nici blugii astia nu-mi mai vin. O sa ii spal si poate ii dau unui sarman. Oricum saracii de la noi se imbraca de firma.

Se pare ca nu am aruncat mare branza… ma agat de lucruri ca de oameni. Sper totusi ca-n toamna asta sa dau la o parte angoasa, tristetea, singuratatea si dorul care uneori ma mananca din picioare. O sa pastrez doar zambetul, bucuria si optimismul. Ioi ce platforma program de toamna am

 

voiam sa scriu ceva, apoi m-am gandit la altceva… dupa care am citit cateva bloguri dragi mie… si-n toate era un dram de tristete, oboseala sau amaraciune.

tot mai tristi si obositi mergem pe drum pana la capat. masti fericite care ascund povesti, boli, singuratate, dezamagire.

barbati care reproseaza sotiilor ca s-au ingrasat/slabit prea tare, prea repede dupa nastere. lipsiti de vlaga, isi ascund ca doar s-au saturat de ele si ar vrea altceva. iar ele tac si se indeparteaza, mintindu-se ca nu au nicio vina. ca e prea tarziu. oameni care impart acelasi apartament, fara a-si mai sti visele, uitand sa vorbeasca, nemaivand ce sa-si spuna.

alergand sa-ti fie bine, iti e tot mai rau. uiti ca e trecut de 8 si ar trebui sa fii acasa. te lipesti de scaun in fata calculatorului aruncandu-te-n munca salvatoare. devenim oameni mitologici: jumatate scaun, jumatate om.

adunam langa noi personaje care nu ne spun nimic. le toleram pe nervii nostri si descoperim cand e prea tarziu cat rau ne-au facut.

scriem in bloguri in loc sa relationam cu cei reali care ajung surogate ai celor din virtual. iubiri imposibile cautate de prea mult gol.

nu stii nici macar cine ti-e vecin de apartament, dar ii stii pe toti cei de aici. realizezi ca ei exista doar cand iti mas scutura un tol in fereastra, obligandu-te sa ii inghiti praful adunat de pantofi in ultima saptamana.

purtam boli tot mai grele si devenim constienti ca ar trebui sa ne tratam cand e deja prea tarziu. ajunsi legati de aparate ne reprosam ca nu am facut mai demult ceva. mereu cand e prea tarziu realizam

 

 gata, nu mai vreau nici toamna, nici ploaie, nici vant. vreau soare, lumina si liniste.

nu mai vreau nopti albe, nici intrebari fara raspuns.

vreau mangaieri calde, sarutari pe crestet … ce mincinoasa continui sa fiu chiar si cu mine. vreau foc in sange, lava sa-mi curga prin vene, inima sa-mi explodeze la venirea ta, sa-mi pompeze sangele din ce in ce mai repede cand ma vei invada…

si mai vreau o luna de vacanta in care sa stau langa tine, fara nimic altceva. e cam mult, nu?

visez liste imposibile.

ma duc sa fumez. fumatul nu dauneaz grav scriiturii

 

later

mai vreau sa il bat pe Bufnila la comentarii – am publicat o data si el deja are cu vreo 10 mai mult – nu e drept, offff!

vreau sa nu imi mai inghete picioarele, sa imi creasca parul exact culoarea aia de pe cutia din vitrina de la farmacia de peste drum, sa nu mai fac jamais curatenie ca si asa degeaba fac, sa nu mai am oameni in jurul meu care nu-mi spun nimic, sa dau din nasuc si sa ma teleportez acasa de cate ori vreau… si mintea ei o lua incet, incet tot mai razna si ea adormi incet cu nasul in ceasca de cafea atat de mare ca ii intra tot capul.

a, sa nu uit de fetita cu suzeta… dar mai tarziu.

Ca sa te poti descurca in tara asta plina de paduri trebuie sa stii musai limba germana. Altfel, patesti ca mine, care dupa ce am haladuit o ora prin metrou si U, sa afli ca trenurile, metrourile vin la aceeasi linie si ca de multe ori trec prin aceleasi statii – desi nu-ti dai seama din harta lor… a, care harta, crezand ca desemneaza aceleasi distante ca in Bucuresti, vei lua o mare teapa: intre 2 statii de metrou faci 5 minute de mers pe jos - si ca nu trebuie sa mergi de la U la S… Ma rog, mi-a luat vreo 3 zile sa le inteleg sistemul. Dar mi se pare incredibil ca intr-un oras care organizeaza un targ international de carte sa nu fie niciun semn in engleza. Bine, toate astea sunt cunoscute de cei care au fost acolo deja, eu le-am notat ca mi-au atras atentia.

Superb a fost hotelul la care am stat – 3 stele doar (abia de lua 2 in Bucuresti), situat chiar in centru, nerenovat si nici nu cred ca o vor face prea curand. Dar nu asta ii oferea farmecu ci casa de placeri lipita de el – pe care am vazut-o abia seara cand m-am intors din oras – si care in loc de cariatide avea un fund rozaliu cu niste picioare foarte lungi. Iar inimioarele din ferestre erau dementiale: roz si bleu… probabil alea bleu erau pentru baietei cu baietei – nu stiu ca nu am avut bani sa intru si sa studiez problema.

 Cred ca acolo muncesc numai chinezi si negri… ei erau in restaurante, la hotel si la munca de jos. Nemtii se plimba cu bicicleta. A, si cara hartii – oameni cu hartii cu totii! Hitler a facut deja tunel de la cat s-a invartit in mormant.

Targul in sine e spectaculos: un oras in oras. Pe putin 10 hale pline de edituri si la intrari te controlau sa nu cari vreo bomba. Bine, puteam sa bag cate doream ca la cum imi verificau aia geanta… sau poate fata mea le sugera ca is ca un injer. Iar la americani in hala era chiar enervant: de cate ori ieseam sau intram – chiar daca mergeam doar sa fumez in fata usii – ma luau aia cu: Hallo! Your bag, please! ca atat stiau sa zica in engleza.

M-am intalnit cu oameni foarte faini, relaxati, mirati cand ii intrebam de ce nu au trimis nu stiu ce contract (raspunsul era: cand e vorba de bani, e imposibil sa nu raspundem) convigandu-ma astfel inca o data ca bubele sunt tot pe la noi prin tara.

Cel mai tare era etajul cu agenti literari: parca era o fortareata in care intrai doar daca aveai intalnire. Altfel: husti afara. Acolo se faceau bussinesuri, nu se pierdea vremea. Noroc insa ca nu ne-am gasit agentu ca am reusit sa imi verific si eu de acolo posta electronica.

Mi-a placut arhitectura orasului, cat de frumos era pe malul raului amenajat – loc de plimbare si alergat – cate poduri il traversau, ce luminat era noaptea totul. Am mers enorm de mult si nu cred ca in Bucuresti as face la fel. A, da, la ei aerul e foarte curat si nu au trafic. CUm adica? In tara lui mercedes si bmw sa nu se duca nimeni la serviciu cu masina? Pai nu au nevoie la ce sistem au de metrouri, trenuri si tramvaie. In fiecare coltisor al orasului ajunge ceva, plus ca toate ajung la minue: ai si orarul lor ca sa verifici.

Incredibil, nimeni nu claxoneaza. Si daca te vad ca stai langa o trecere, opresc desi nu ai pus piciorul pe ea – si uite asa am traversat eu de cateva ori de aiurea ca oprise omu masina: el nu avea de unde sa stie ca eu sunt un amarat de gura casca.

Mi-au placut zgaraie norii – din fata pareau tot case vechi, iar in spate se ridica mastodontul.

Am reusit sa vad casa lui Goethe – mai bine pastrata decat toate casele de pe la noi, si nu avea decat vreo 300 de ani – (am vazut bucataria lu ma-sa unde facea ea bors, colectia de 2000 de volume a lu tac-su, na, stramtorati oamenii: se lalaiau pe vreo 4 neiveluri – asa da, m-as apuca si eu de scris, da pe mine nu ma intretine nimeni ) si expozitia Murakami, car emi-a placut enorm. Omul e cel putin dement! Cum sa faci statuie ce represinta un tip care se tina de scula din care iese jetu de sperma pe care il tine cu cealalta mana. Sau pe una tinandu-se de sfarcurile din care tasneste laptele. In rest, ametitor modul lui de a se exprima. Va pun link si daca aveti rabdare sa aruncati un ochi, poate va luati o geanta Louis Vuiton cu sigla in viziunea lui Murakami. Sau pe robotelul Inochi, fericit ca traieste in lumea asta, in lipsa careia nu ar exista nimic.

si robotelul care isi descopera sexualitatea

to be continued

 sa gandesc cel mai tare.  e mai simplu sa nu.

sa mananc – naspa ca iar ma fac dunga

sa functionez – vreau insula pustie si ceva coctailuri si mancare ca poate mi se face foame dupa ce inot

sa mai tolerez – tocmai m-am bucurat azi ca nu-s tolerata – vreau sa tai si sa spanzur… dar ma abtin, e mai bine asa.

sa fiu corecta – nu are sens si e si neproductiv

sa mai iubesc – oricum e fara sens si nu mi-a adus decat batai de cap

sa scriu – vreau sa povestesc ce faina a fost expozitia Murakami si nu-mi vin cuvintele. eu le tot chem si ele nu, si nu.

eu nu inteleg cum pot nemtii astia sa fie atat de relaxati, prietenosi si civilizati… sa nu arunce gunoiul pe jos, sa nu aiba trafic, sa nu aiba borduri, sa asfalteze in liniste, sa faca blocuri de 50 de etaje fara sa omoare fonic pe nimeni?

am fost si io la Frankfurt la targu de carte si inca nu-mi revin dupa o zi de ascultat cum distrug astia linistea a 35 de blocuri pentru ca pun borduri. incredibil cata nesimtire.

nu am facut poze pentru ca la ora 11 m-au sunat ca trebuie sa plec si noaptea eram deja in avion – asa ca am uitat sa iau aparatul (

o sa scriu mai multe altadata cand o sa dorm putin si mai recapat din energie.

 

PS ce look nou si-a tras weblogu… dar eu nu-s in top si sufar (

Intr-o zi o sa merg la un negru urat si gras care o sa imi intinda un gun pe care nu voi sti sa-l folosesc. Voi ajunge acasa si ma voi aseza in fotoliul pe care mi-l voi cumpara pana atunci. Voi bea un campari orange si voi fuma 3 tigari. Apoi ma voi culca linistita ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

De dimineata imi voi relua rutina care aproape ca m-a innebunit. Voi fi femeia model pe care si-o doresc cu totii! Voi fi robotul perfect in stare de functionare inca. Pana cand voi auzi acel zgomot de fundal care imi omoara neuronii, muzica straina mie si de neascultat. Si atunci: click, va sari rotita care parea ca sta la locul ei asa cum sta de o vreme incoace.

Ma voi duce spre noptiera pe care inca nu o am si voi lua gunul ala rece in maini. Nu, nu mi-l voi pune la tampla… intai il voi indrepta incet spre ea/el/ei: pac. Zgomotul surd ma va trezi la realitate… Am ratat, futu-i. Stiam eu ca ar trebui sa fac ceva cursuri ca sa-l pot folosi.

Voi mai trage inca o data… da, muzica s-a oprit – acum imi pot auzi gandurile.

Apoi ma voi urca in masina si voi veni la tine: pentru toate minciunile proaste si fara sens, voi indrepta pistolul spre tine

- Dar ce-ai patit?

-Nimic, omor iubirea asta bolnava!

Nu voi trage decat un foc de avertizare… ca e moarta de mult, nu mai are nevoie de gesturi concrete.

 Te vei uita mirat si nu vei intelege nimic. Pana aseara totul fusese la fel… nimic nu prevestea schimbare. Eu nu voi mai avea nevoie sa ma uit, nici macar o privire peste umar… nimic.

Ma voi urca in masina si voi pleca. Australia e un continent mare. Poate acolo nu ma vor gasi. Poate acolo voi fi libera… voi fi eu.

 

))))))))))) sper ca nu va citi vreun politist – va crede cu siguranta ca maine intru cu vreo arma de vanatoare intr-o scoala ))))))))