rusoaica

Ce faci cand creierul te paraseste? Incepi o noua viata…. de blonda cu drepturi depline, fara compromisuri.

Nimic nu ma mai scoate din starea asta cretina: nici filme, nici carti, nici bloguri, nici prieteni. Totul e fara gust si sens. Ce fericita am fost candva doar cu o carte in mana, acum pot sa am o biblioteca si nu  a mai impresioneaza. Cand vine viata peste tine nu prea isi mai au rostul lecturile astea. Poate doar cele care au fost pot sa iti mai dea ceva ca aastea care vin parca nu-mi aduc nimic nou. Sau n-am nimerit eu bine.

Cel mai tare film vazut in ultima vreme: Kung Fu PAnda… si nici nu simt nevoia sa imi explic de ce. De parca ar trebui.

Ce dracu ar trebui sa mi se intample ca sa pot spune ca asta mi-am dorit. Sau cand o sa stiu ce vreau. Of cand o sa ma maturizez eu vreodata.

Am fost la o nunta a unui verisor si m-am intalnit cu oameni pe care nu-i vazusem de ani. Toti pe la casile lor, multumiti, impacati, pareau fericiti. DAr daca nu erau? Daca zambeau si ei ca asa se face la un "eveniment fericit"! Cate angoase i-or manca si pe ei noaptea astfel ca ii prinde dimineata fumand. Sau nu mai eu stau si fumez pana vomit la geam. Nu, nu doar eu, ca as fi prea deosebita si atunci m-ar recunoaste universu si mi-ar deschide Calea LActee astfel incat sa pot merge liber noaptea.

Mergeam intr-o zi cu mama intr-un microbuz doar noi doua pasagere …. dar ce microbuz – parca facuse ambele razboaie si abia scapase cu toate componentele la un loc. Si deodata am realizat ca daca s-ar ridica sa zboare spre o bresa deschisa in lumea asta exact in fata noastra, mi s-ar fi parut absolut normal. Nu zicea el Eliade ca celor mai banali oameni le se intampla cele mai fantastice lucruri… si ei saracii sunt atat de naivi incat nu realizeaza ce li se intampla. Poate momentul ala a fost unul fantastic dar eu nu am stiut sa vad. Oare cate momente din astea le ratez ocupata fiind cu tot felul de nimicuri. Oare de cate ori pierd esentialul preocupata fiind sa ajung mai repede la piata sau sa imi cumpar rochia aia verde cu flori rosii?

Cand o sa imi dau seama o sa anunt lumea si o sa o invat cum sa faca. O sa fiu un soi de guru al neinitiatilor. Pana atunci ma gandesc la durerea mea de stomac si la vremea asta schimbatoare si nesuferita!!!

Vine toamna val vartej… si-a trimis ceva emisari sa o anunte dar eu m-am prins inainte sa ajunga ei. Durerea de sale nu ma poate insela.. Era o durere vaga asa ca de oase inainte de ploaie (aia reumatici stie) dar acum s-a instalat bine in salele mele si nu mai vrea sa  plece. Am dat eu cu bengay (stiu, e numa pentru homosexuali, dar m-am gandit ca  poate o sa mearga si la mine), apoi cu voltaren, apoi cu reumavekus… nimic nu a functionat. Si abia ce incepuse sa imi placa vara ca ma gandeam sa fug la vreo apa sa ma scufund bine. Uitasem de mine, de noi, de tot ce ma supara candva… imi pusesem mere coapte in par (abia le-am prins) si-mi era sufletul senin.

Acum mananc struguri si mi se tulbura inima ca de dor. E iarasi vremea pentru tine cand mirosul tau imi ramane in palme si nari, cand visez cu ochii deschisi la povesti fantastice si mugurii sperantei incep sa incolteasca. Muguri tampiti care rasar toamna si nu primavara – habar nu au de rostul anotimpurilor.

O sa imi las sandalele pentru pantofii mei sport bej. E bine si cu ei ca sunt comozi si ma ajuta sa zbor. Sper doar ca ploile sa nu imi aduca mari tristeti iar masinile sa nu ma stropeasca din cap pana in picioare (speranta asta care cica moare ultima).

De maine ma apuc de fugit… nu de mine ci prin casa – fac sport ca nu vreau sa ajung o baba sclerozata. Doar una draguta si certareata care o sa asculte povestile nepotilor gandindu-se la povestile ei.

 

Nah, ca inca o data am dat nas in nas cu stilul masculin superb si desavarsit. Ca toti insala stiam eu de mult dar cum o fac… e tot la fel din pacate. Si textele nu difera prea mult la niciun unul. Daca as fi auzit aceleasi replici la doi oameni as mai fi spus…. dar m-am "bucurat" sa mai aud si de la un altreilea care i-a spus iubitei exact ceea ce auzisem si eu mai demult.

Parca imi suna cunoscut:

Lista e lunga si replicile asemanatoare… dar bomboana de pe tort ( ca sa combinam les deux expression) e cand stau pe mes si iti spun senini ca nici nu au calcat pe acolo… iar tu le mai si spui La multi ani, sau ce iubiri iti rascolesc tie sufletul…

Si cand sunt prinsi? A, am vrut sa te pun la incercare… nu e nimic, nu e ceea ce crezi tu, a, asta a fost demult si nu a reprezentat nimic.

Da’ gata ca m-am saturat de subiectul asta! E prea comun si plictisitor.

Sunt o inghetata topita care cu greu se mai da jos din pat. Cand o sa reusesc sa ma adun o sa scriu si eu ceva mai inteligent de atat.

Vreau sa vina iarna si sa mananc gheata de pe la stresini si sa ma dau cu sania. Intre timp dau drumul la aerul; conditionat si platesc curentul electric ca sunt o buna platnica. A, sa-i asa si pe dincolo pe astia de la E-on kkt ca in peregrinarile mele am cam ramas fara lumina cand dadea cate o ploicica.

Sa vina gheturile!!!

Am plecat din cauza caldurii vesela nevoie mare. Si am dat peste ploi si puhoaie si inundatii. Dupa o saptamana de stat in casa si citit diverse, m-am decis ca am nevopie de un nou aspirator… asa ca am pornit-o spre dulcele Falticeni. Ca sa ajung acolo a trebuit sa trec printr-o vale plina cu apa de unde am crezut ca nu mai ies… sa suport o ploiae cu gheata care nu s-a oprit mai toata ziua… dar seara m-am intors foarte multumita cu acel aspirator minunat care mi-a luminat clipele de singuratate impusa.

Noroc ca am o prietena la fel de zaluda care nu spune niciodata nu unei escapade oricat de cretine ar fi. Mi-amintesc cum acum cativa ani am plecat intr-o seara cu jeepurile mesterilor care renovau manastirea (bine, unul mi-era si iubit) sa haladuim noaptea si m-am gandit sa o luam si pe ea ca tot era in fata casei in papuci de casa. Si ce fain am mai dansat noi in club cu italianul care dansa cu strepteusele la bara. Mister Valente asta era sef de proiect si credea ca orice italian ca tot ce misca in Romania se poate si f..te… de altfel, baiat bun si simpatic.

Dar ploaia asta a fost si simpatica… pentru ca a inundat casa verisoarei mele – ce casa… palat sadea – pe la fo 3 noaptea. Saraca a inceput sa sune disperata sa vina barbatii sa o salveze. Tata s-a mobilizat rapid si a fost prompt si eficient. Celalalt salvator, insa, a avut ceva probleme la pornire… Ajuns la noi, mai intai si-a aprins o tigara si a fumat-o tacticos pana la capat pentru ca in zece minute nu se putea intampla chiar mare lucru… Dupa care a realizat ca are si ceva necesitati fiziologice de rezolvat ce nu suportau amanare. Pana la urma s-a pornit agale spre casa cu pricina… dar nu mai era nevoie ca le evacuasera deja pe fetite si pe mama intristata. Ei, salvarile astea se fac in Moldava mai greu ca lumea e mai moale si nu se sperie de calamitati chiar usor.

A doua zi a venit cumatra Jana… Avea informatii fierbinti de la fica-sa de la Turda. Deci pe scurt: trebuia sa iesim in fata portilor cu buletinele in dinti ca veneau jandarmii sa ne ia deoarece venea un ciclon pe Siret din Ucraina. La intrebarea: Da’ cum vine? L-au imbarcat in vreo doo garnituri de tren? A raspuns senina ca degeaba radem, dar cu ciclonul nu e de glumit.

Jana asta e un poem lasat liber sa se miste. Mereu e informata exact si precis cu privire la mai toate chestiile. Nici barbac’su nu e de lasat. Dupa ce s-a operat de prostata pe la Bucuresti ca are nu’s ce fiu plin de bani pe acolo, a sunat-o: Fah, urca-te repede in tren si vino la Bucuresti ca astia mi-o lungit-o de fo 4 cm si e pacat sa nu profiti. Avand in vedere ca au amandoi in jur de 70 de ani, imi imaginez ce rogie ar fi iesit. Dincolo de faptul ca rade de ea ca e cam naiva, cred ca nu a iubit un barbat mai mult o femeie. Inca o dovada ca barbatilor inteligenti le plac proastele )

Ciclonul nu a venit, a venit viitura care ne-a lasat vreo doua zile fara curent electric si vreo trei fara cablu.

In tot acest timp, tata s-a chinuit sa goleasca bazinul de acumulare a apei lasand sa curga apa fara oprire in baie, ca sa poata face ceva reparatii. Avand in vedere ca a plouat, izvorul era bine alimentat, deci nu a putut. Asa ca s-a suparat foc pe mine si pe mama ca am ras ca nebunele de incercarile lui sisifice. Si nici sa opreasca apa nu putea sarmanu, ca robinetul nu mai functiona. Prin urmare, nici bazinul nu s-a golit, si nici tata nu a mai terminat cu tevile lui – ca e si capos… niciun instalator nu se pricepe mai bine ca el.

Acum stam si ne uitam la eclipsa… abia astept sa aud ce povesti mai nascocesc legata de ea.

Va pup pe aia de mai aveti rabdare sa cititi aberatiile mele. Nah, cred ca mi-e dor de voi.